Portul popular - "aurul" pădurenilor

Pentru că portul tradițional pădurenesc este unul din principalii factori care îi deosebesc pe pădureni de celelalte ținuturi ale României, vom descrie în cele ce urmează portul popular specific acestui loc de basm. Deci și astăzi vom poposi pe meleagurile județului Hunedoara, mai exact în Ținutul Pădurenilor, ținut pe care poate l-ați vizitat, iar dacă nu ați facut asta, vă recomand, deoare locurile, oamenii și istoria vă vor purta într-o lume de vis.

Ținutul Pădurenilor este acea zonă, acel ținut pe care munții Poiana Ruscăi îl au ca centru și pe care îl ocrotește, pe care îl are ca desfășurător în prim plan. Ținutul Pădurenilor este practic o zonă etnografică, dar și un segment geografic care a fost centru de interes pentru foarte multe categori de specialiști. În Ținutul Pădurenilor, Romulus Vuia a desfășurat activități de peste 50 de ani, la începutul veacului XX.

Costumul pădurenilor împresionează și astăzi pe cei ce intră în acest ținut, fie că intră prin Muncelul Mare sau Muncelul Mic, pe Valea Mureșului, fie pe Valea Cernei sau pe Valea Govâjdiei. Ținutul Pădurenilor este un leagăn de civilizație străveche, oamenii sunt oamenii muntelui, sunt oamenii care își au așezările pe culmile înalte, aproximativ 700 - 800 metri, satele fiind înșirate pe culmile munților Poiana Ruscă. Satele de pe vale sunt sate mai recente, o vorbă veche care încă se mai păstrează spune că dacă vrei să ajungi la pădureni trebuie neapărat să treci printr-o pădure, ceea ce este și adevărat, iar de aici vine și numele lor, acela de pădureni.

Pădurenii sunt oameni care au un simț al armoniei în dialogul cu natura, sunt oameni care au reușit să își creeze în acest loc, relativ izolat, un costum de excepție, un costum care prin arhaicitatea formelor, prin compozițiile sale ajunge să fie unic în România.

Costumul pădurenilor se impune printr-un anumit tip de monumentalitate, din nou vă amintesc că ne aflăm într-o zonă de munte, în care persoana are o anumită verticalitate pe care asamblarea pieselor o impune.

Casă bătrânească din Ținutul Pădurenilor

Cămașa femeiască este piesa care dă cheia în citirea identității locale și a specificității. Cămașa pădurencelor este în primul rând un tezaur, este un tezaur de experiență deoarece începe să fie lucrată de la vârste foarte fragede, copilițele de 6, 7 ani încep să coase gulerele de la mâneci și gulerele de la gât. Cămașa pădurencelor este o cămașă de tip carpatic, încrețită în jurul gâtului. În ceea ce priveste mânecile, ele au o particularitate pe care nu o găsim în altă parte și anume șirul din prefață care se numește "alpiță".

Foile din piept care mărginesc deschiderea amplă de pe mijlocul pieptului, preiau de data aceasta aceași cromatică de roșu ca și motivele de pe mânecă, interesant fiind faptul că schimbăm tipul de broderie, tot timpul cusăturile la o cămașă din Ținutul Pădurenilor poate însuma până la două zeci și unu de tehnici de lucru. Dacă la mâneci avem cusătura arțească, la piept se regăsește cusătura șinorească, la guler este cusătura pe cruciulițe, apoi continuăm cu tot felul de tehnici de îmbinare cu cheițe: cheițe înodate pe ac, cheițe făcute cu croșeta.

Costumul prezentat, este un costum de femeie tânără sau mireasă, care are în partea din față o cătrânță, este o piesă lucrată în periada de după primul război mondial, care aduce în atenție postavul, care seamănă cu un șorț și este fixat pe talie, dar pe cele trei laturi avem colțișori asemeni unei frunze, grupați în secvențe cromatice.

Cătrânță - partea din față a portului femeii

Pentru spate femeia purta tot tipul opregul, opregul este similar cătrânței, confecționată din păr de lână, mărginit de asemenea și el pe trei laturi de dantelă facută tot din lână. Modul de țesere este simplu, dar diferă textura. Ceea ce mai aduce pădurenilor unicitatea, este modul de împodobire a taliei, care dincolo de brăcirea pe care o întălnim la aproape toate zonele, are ca element de maximă referință o suită de podoabe care începeau să se pună din ziua nunții.

Pieptarele reprezintă, de asemenea, particularități specifice pădurenilor deoarece acestea erau create de meșteri populari specializați din Vadu Dobrii sau Ilia, care lucrau asemenea pieptare din blană de miel cu acoperire integrală de broderie cu lâniță. Ca și acoperământ al capului, femeile poartă batic, în general de culori deschise, pentru femeile tinere, alb pentru femeile căsătorite și culori închise femeile trecute de o anumită vârstă sau văduve.

Costumum bărbătesc nu este nici el mai prejos, este mai puțin complicat și mai puțin complex față de costumul femeii. Costumul este alcătuit dintr-o cămașă frumoasă, brodată foarte complex și complicat, începând cu manșetele, gulerul și deschiderea de la piept. Cămașa este purtată la lungimea genunchiului și încinsă cu o curea lată din piele tăbăcită. Bărbații poartă ismene, foarte frumos decorate, cu o broderie aparte, în partea de jos spre încălțări.

Un element special care se integrează camășii sunt nasturii de porțelan care dețin un element decorativ pentru gulerul înalt. Pentru zilele mai reci, există un laibăr, care este lucrat în gospodărie la care întălnim elemente speciale de decor în jurul buzunarelor, inclusiv anul de confecționare.

Ce putem spune desrpe pădureni, este faptul că este o zonă arhaică, o zonă păstrătoare de costum și în zilele noastre, este o zonă în care oamenii sunt conștienți de valoarea costumului ca haină reprezentativă zonei locale, iar întreg sistemul de podoabe folosite de femei ca dar al bărbaților, au făcut să se mențină în această zonă modalități specifice ale unei metalurgii arhaice, pentru că nu trebuie să uităm că pădurenii aveau înca o activitate pe lângă cea de bază, a creșterii de animale, aceea de minieri.