1 Mai, Armindenu' și pădurenii...

Armindenul, în pronunție locală Armindenu', este o sărbătoare precreștină a primăverii, care se ține în ziua de 1 mai. Arminden este și un simbol vegetal constând dintr-o creangă sau un copăcel înfrunzit pus la poarta gospodăriei ca semn al consacrării depline al primăverii: numai după această dată se începe însămânțarea porumbului. Un criteriu suplimentar al începutului acestei munci agricole era și înfrunzirea stejarului, care după cum se știe, nu se 'grăbește' să înfrunzească, vremea în aprilie fiind schimbătoare.

În ajunul zilei de 1 mai, mai spre seară, bărbatul din casă se ducea în pădure după Arminden, alegea un copac tânăr, drept, subțire și înalt, înfrunzit, cel mai adesea un măsteacăn pe care îl tăia de la rădăcină, îl curăța de crengi lăsându-i doar în vârf doar câteva crenguțe. Acasă, femeia pregătea pentru Arminden un săculeț mic dintr-un opreg negru (purtat) în care punea: osânză amestecată cu iarba vântului, sânzâiene, brei și alte bolbote tăiate mărunt, majoritatea culese vinerea la Sântoader. Săculețul era pus în vârful Armindenului, legat bine, după care copăcelul era ridicat și legat lângă stâlpul porții de la intrarea în gospodărie. Se ținea până la Rusalii, când se strica Armindenul, iar osânza, amestecată cu ierburi, era păstrată undeva la răcoare și în curent de aer, de obicei în podul șurii care, atunci, era acoperită cu paie, păstra temperatură mai scăzută pe timpul verii. Cu această osânză se ungeau vitele vara, când era secetă mare, ca să nu le înțepe muștele de la Orșova. După credința locală, în verile foarte călduroase, muștele ies din trupul fără cap al unui balaur, care zace undeva, într-o peșteră de la Dunăre. El se răzbună astfel pe oameni, trimițându-le aceste muște care le chinuiau vitele atât ziua cât și noaptea.

Pădurenii rețin și semnificația creștină a sărbătorii Armindenului, făcând legătura cu episodul din Noul Testament al uciderii pruncilor de către Irod. Ei interpretau acest episod într-un mod aparte: după prima zi de ucidere din casă în casă a pruncilor, oamenii lui Irod au pus un semn de recunoaștere la casa unde fusese omorât ultimul copil, urmând ca a doua zi să-și continue crumele începând de la acea casă.

Semn era o creangă verde. Dar oamenii, ca să-l apere pe Isus, au pus ramuri verzi la toate casele, derutându-i pe ucigași. Tradiția punerii Armindenului, simbol vegetal, la poartă s-a perpetuat până în zilele noastre ca semn de alungare a răului.

În perioada comunista, Armindenul a continuat să fie pus la porțile pădurenilor cu simbolistica lui străveche și creștină, la care s-a adăugat sărbătoarea contemporană a cinstirii muncii, ținând cont că majoritatea locuitorilor erau angajați în industrie.

Surse bibliografice: "Pădurenii Hunedoarei", autor: dr. Rusalin Ișfănoni, 2004

Surse foto: https://mapio.net/pic/p-22004049/